Pe o
scara personal/academica, momentul cel mai interesant al anului care a trecut a
survenit atunci cind am fost comparat (la o conferinta, deci in public)
cu... Antonin Scalia (!).
Intentia nu a fost magulitoare, iar motivul fiind
inistenta mea pe
cercetarea intreprinsa de profesori, (nici vorba de "publish or perish" la un 4 years college, insa
macar "publish involving undergraduates" - pentru un 4 years college ar fi minunat). Insistenta
mea a trezit reactii mixte: unii s-au bucurat ("it's about time!"),
altii au subliniat ceva in genul "teaching is paramount" (so?... does this exclude engaging students in research?), altii au fost relativ ostili, negind orice rol special
acordat publicatiilor cu sau fara studenti co-autori. In sfirsit, ma bucur ca macar aceasta atitudine i-a pus pe ginduri pe unii.